Bun venit prima zi de suferinta. N-o sa-mi recunosc mie insumi ca ma afecteaza tacerea partiala, da’ nici nu pot sa ma supar. Efectiv sunt blocata intre constiinta si dorinta. Nu-i de bine…
Pășeam prin sufletul ei și era atât de gol, și-mi era atât de teama. Are mai multe secrete decât pare și simte mai mult decât arată. Fumează mult și greșește mereu în oameni...!
E ciudat să simți alceva. E și mai ciudat să poți scri despre altceva. De regulă, așterneam aici durerea, acum nu. A încetat să mai fie dor de el. A încetat să-i mai duc lipsa. Cum n-ar fi, el a fost și a rămas drogul meu, soulmates-ul meu. Asta n-o schimbă nimeni. Dar e ciudat să nu-mi mai lipsească. Să vă spun ce e și mai ciudat? Să te îndrăgostești de un bărbat care-ți dedică arta, așa cum o fac și eu în acest moment… E plăcut să adorm cu gândul la acel sărut și acel “ totuși este ceva aici “ si era cu mâna pe pieptul meu. Nu mă voi arde ca de fiecare dată, pentru că el face din mine o femeie. El mă motivează, mă învață, mă inspiră… Îl simt atât de aproape și știu că ma simte și el… Nu-i ca nimeni de până acum. E ciudat. E ciudat de plăcut să de îndrăgostești într-un bărbat…
